Ozonoterapia

Ozonoterapia reprezintă îmbogățirea sângelui și, implicit, a celulelor cu un amestec de oxigen și ozon (O₂/O₃).

Celulele roșii din sânge transportă oxigenul de la plămâni, prin capilare, către celule. Diametru capilarelor poate fi mai mic decât al celulelor roșii, flexibilitatea lor fiind, prin urmare, o caracteristică vitală. Ozonoterapia îmbunătățește flexibilitatea hematiilor, ameliorând astfel fluxul sangvin și cantitatea de oxigen care ajunge la celule.

De asemenea, terapia cu ozon stimulează producția de 2,3-DGP a celulelor roșii. Această moleculă permite hematiilor să elibereze oxigenul în celulele, sinteza ei fiind direct legată de volumul de oxigen direcționat către celule.

Un alt efect al terapiei cu ozon este stimularea funcției mitocondriale. Mitocondriile sunt organite celulare specializate în producerea energiei de care o celulă are nevoie pentru a funcționa. Cu cât este produsă mai multă energie, cu atât crește capacitatea oricărei celule din organism de a se regenera și de a se menține în parametrii normali de funcționare.

Cercetători precum Velio Bocci, în Italia, și Silvia Menendez, în Cuba, au demonstrat că ozonul modulează și activitatea sistemului imunitar. Mai exact, în locurile din organism în care apar în exces procese inflamatorii, ozonul scade intensitatea procesului inflamator, promovând vindecarea țesuturilor respective. Așadar, efectul ozonului asupra sistemului imunitar este de echilibrare. Inflamația este necesară în lupta organismului cu patogenii și toxinele, dar când nu este menținută sub control, ea devine nocivă pentru acesta. În cazul articulațiilor, de exemplu, modularea proceselor inflamatorii prin intermediul ozonului poate conduce la rezultate imediate.

Ozonul și produșii săi de metabolism au un efect toxic direct asupra patogenilor. Mai exact, acești compuși perforează imediat membrana bacteriilor, determinând distrugerea acestora. Prin comparație, compușii din substanțele de dezinfectare acționează de 100 de ori mai încet.

Ozonul medical este obținut cu ajutorul unui dispozitiv medical în care impulsuri electrice desfac oxigenul în atomi, cu formarea unui amestec de ozon și oxigen, în concentrația dorită. Se folosesc doar generatoare medicale standardizate, ce produc ozon cu ajutorul oxigenului medicinal. Ozonul medical este întotdeauna alcătuit dintr-un amestec de ozon pur și oxigen pur (0,05% - max. 5%). Generatoarele de ozon sunt fabricate din oțel inoxidabil, sticlă sau Teflon. În generarea ozonului nu se folosește aer normal deoarece se formează dioxid de azot toxic (N₂O₂). Ozonoterapia este realizată doar de către personal medical specializat.

Autohemoterapia majoră este una din cele mai utilizate și mai eficiente metode de administrare a ozonului. Procesul implică prelevarea, în recipiente sterile speciale, a 50 – 150 mL sânge din vena cubitală a pacientului. O dată colectat, ozonul este injectat în recipient și amestecat cu sângele, agitându-se ușor. Apoi sângele ozonat este reperfuzat pacientului, întreaga procedură durând aproximativ 30 – 40 de minute.

Alte proceduri utilizate în ozonoterapie sunt: autohemoterapia minoră (cu ozonarea a 10 – 15 mL sânge, urmată de reinjectare intramusculară), injectarea directă în tumoră (ozonopunctură), insuflațiile rectale, infiltrații cutanate, infiltrații intraarticulare, administrare topică a uleiului sau cremelor ozonate.

Terapia este alcătuită din 10 sesiuni, în funcție de patologie, putându-se repeta de 2 sau 3 ori (20-30 sesiuni).

Ozonul este utilizat în tratamentul următoarelor afecțiuni: 

Câteva din beneficiile terapiei cu ozon explicate prin prisma mecanismelor de acțiune ale ozonului și metaboliților săi o dată ajunși în organism:

Distrugerea bacteriilor, virusurilor, fungilor, protozoarelor. Cercetările au demonstrat că ozonul elimină microorganismele prin distrugerea membranelor sau capsulelor exterioare ale acestora. În plus, spre deosebire de celulele umane care dețin enzime ce pot reface ADN-ul afectat, microorganismele patogene nu au aceasta capacitate protectoare; aceasta este o altă strategie prin care ozonul acționează selectiv asupra patogenilor întâlniți în organism, fără a afecta celulele sănătoase. Tratamentele repetate cu ozon sunt necesare deoarece anumite forme de virusuri și fungi sunt mai susceptibile la efectul ozonului în diferitele faze ale dezvoltării lor. Există microorganisme cu o rezistență mai mare decât altele, fiind, prin urmare, necesar un tratament mai îndelungat. Virusurile care conțin mai multe lipide în capsula externă sunt mult mai susceptibile acțiunii ozonului: herpes, oreion, rujeolă, gripă, rabie, HIV, virusul Epstein Barr, virusul Coxsackie, citomegalovirus. Studii in vitro au demonstrat capacitatea ozonului de a inactiva complet virusul HIV, concentrația utilizată în exeperimente neavând efecte citotoxice asupra celulelor sănătoase. Analizele ulterioare au indicat că această inactivare se datorează capacității ozonului de a reduce sinteza proteinei p24, esențială în menținerea integrității virusului.

Stimularea metabolismului bazal. Ozonul determină creșterea metabolismului celulelor roșii din sânge, prin creșterea producției moleculei 2,3-DPG, moleculă ce este implicată direct în transferul oxigenului de pe hematii, la toate țesuturile din corp. De asemenea, ozonul crește producția de ATP (energie) celular, prin stimularea carboxilării oxidative a piruvatului, și stimulează producția de enzime cu rol în apărare și eliminarea radicalilor liberi. În plus, este activată și producția de molecule cu rol protector antioxidant (glutation peroxidază, catalază, superoxid dismutază).

Formarea de peroxizi. Atunci când ozonul este introdus în organism, el este metabolizat, cu formare de compuși denumiți peroxizi. Aceștia au efecte benefice deoarece sunt ”atrași” spre celulele slăbite sau nesănătoase, reacționând cu lipidele din membranele lor celulare. Prin interacțiunea cu acizii grași nesaturați ai bistratului lipidic, ozonul formează hidroperoxizi. Enzimele din membranele celulare sănătoase, intacte, previn penetrarea intracelulară a acestor peroxizi. Astfel, peroxizii atacă selectiv celulele care conțin paraziți, virusuri etc., celule care sunt slăbite de toxine sau celule anormale, canceroase.

Îmbunătățirea circulației sangvine. Atunci când, la nivelul capilarelor, hematiile nu mai circulă normal, aglomerându-se și împiedicând fluxul obișnuit al sângelui, cantitatea de oxigen ce ajunge la celule este diminuată. Ozonul reduce sau elimină aceste aglomerări ale hematiilor, restaurând flexibilitatea lor și astfel, ameliorând vâscozitatea sângelui și facilitând traversarea ușoară a capilarelor, urmată de creșterea oxigenării tisulare.

Oxidarea plăcilor arteriale. Ozonul produce prostaciclină, un vasodilatator al arterelor, ce scade riscul infarctului de miocard.

Activarea sistemului imunitar. Administrarea ozonului medical determină creșterea producției de interferon și interleukine, care, la rândul lor, declanșează o întreagă cascadă de reacții imunologice. Rezultatele unui un studiu in vitro au demonstrat eficiența ozonului în reducerea concentrațiilor de Acinetobacter baumannii, Clostridium difficile și de Staphylococcus aureus meticilino-rezistent (MRSA), validând utilizarea lui cel puțin ca și dezinfectant.

Influența în infecții cronice. Ozonul a fost utilizat cu succes în tratamentul bolii Lyme, hepatita C, hepatita B, infecții cu Herpes simplex.

Influența în tulburări autoimune. Ozonul a arătat eficiență în ameliorarea simptomelor unor maladii precum sleroză multiplă, lupus, oboseală cronică, sclerodermă, artrită reumatoidă.

Efectarea acțiunii medicamentelor. Efectele tratamentelor medicamentoase administrate concomitent terapiei cu ozon sunt potențate. În plus, în cazul chimioterapiei, ozonul reduce intensitatea și incidența efectelor adverse.

Ozonoterapia poate fi aplicată cu succes în tratamentul oricărui sindrom dureros.