Chelare Metale Grele
Toxicitatea prin metale grele a devenit o importantă componentă a patologiei contemporane. Este de obicei greu de recunoscut și de diagnosticat pentru că, pe de o parte, este prea puțin studiată în cursul formării medicale, iar pe de altă parte, puține laboratoare dispun de teste specifice pentru detecția metalelor grele.
Adăugând la toate acestea faptul că intoxicația cronică cu metale grele poate mima multe boli, avem tabloul complet al unei patologii polimorfe, atipice, dificil de diagnosticat. Clinica noastră dispune atât de laborator care realizează testarea metalelor grele în sânge, urină și păr, cât și de metode de tratament eficiente pentru eliminarea metalelor grele din organism.
Intoxicație metale grele - Cauze
Toxicitatea metalelor grele asupra organismului este o problemă reală și de o gravitate excepțională pe care adesea nu o bănuim, din următoarele cauze:
Expunerea este inevitabilă. Metalele există peste tot în mediul înconjurător, în aer, în apă, alimente, în produsele cosmetice, chiar în unele medicamente sau implanturi medicale.
Metalele se acumulează în timp de ani sau zeci de ani de zile în organism și creează o patologie cronică. Intoxicarea fiind în acest caz un proces cvasistatic, efectele de la o zi la alta nu sunt vizibile, însă în timp apar în mod inexplicabil simptome care nu pot fi ușor diagnosticabile. Astfel, mulți oameni sunt tratați de boli neurologice sau psihiatrice, de patologii inflamatorii sau de boli autoimune, care au ca origine intoxicația cu metale grele.
Metalele nu sunt scindate de microorganisme; ele se elimină și pe căi naturale din organism, dar au un timp de înjumătățire foarte lung (mercurul acumulat în creier – 25 ani, plumbul acumulat în oase – 28 ani)
Toxicitatea crește prin însumarea efectelor rezultate din interacțiunea metalelor între ele. Terapia de chelare trebuie făcută având în vedere întregul spectru de încărcătură cu metale grele al organismului. Dozarea unui singur metal este de cele mai multe ori lipsită de perspective terapeutice.
Metale grele
în corp.
Simptome
Pacienții la care identificăm un spectru larg de metale grele prezintă patologii diverse: boli neurologice, boli endocrine, cancer, boli autoimune. Ca să ne facem o idee mai exactă, de exemplu, mercurul este supranumit „marele imitator”, pentru că simptomatologia intoxicației cronice cu mercur imită de obicei alte boli cronice.
Foarte mulți dinte acești pacienți se încadrează în categoria așa-numitelor boli cronice nedefinite, cu simptome multiple, care, conform protocoalelor actuale, nu se pot încadra în diagnosticele standard. Acești pacienți pun în dificultate numeroși medici, fără să li se găsească o cauză a simptomelor și uneori fără să li se poată stabili un diagnostic anume. Tratarea acestor pacienți, fără testarea și eliminarea metalelor grele, conduce la rezultate slabe și, în cazul cancerului, la recidive.
Metale grele.
Analize
În Clinica ImunoMedica efectuăm testul specific pentru detectarea metalelor grele în urină și sânge după provocarea cu substanțe chelatoare.
Testul cu provocare este singura analiză relevantă pentru diagnosticarea intoxicației cronice cu metale grele. Analizele obișnuite, fără provocare, nu pun în evidență prezența reală a metalelor grele în organism, pentru că acestea sunt ascunse în celule și circulă liber prin sânge în cantități foarte mici, astfel că nu pot fi detectate fără testul de provocare.
Analiza de metale grele este efectuată în laboratorul propriu al clinicii cu spectrometrul de masă cu plasmă cuplată inductiv, un echipament cu o tehnologie superioară celei existente până în prezent. Această tehnologie ne permite testarea din sânge, urină, salivă și firul de păr a unui panel de 20 metale, la cel mai mic preț din piață.
Când avem o intoxicație
cu metale grele?
Testul cu provocare indică în mod clar, în funcție de intoxicația care a avut loc, o creștere semnificativă a anumitor metale grele în urina eliminată la două ore de la perfuzia chelatoare. În general, metalele grele cel mai des întâlnite în aceste intoxicații sunt aluminiul, mercurul, arsenicul, plumbul, cadmiul, nichelul și cromul, majoritatea cu un important potențial neurotoxic și cancerigen.
Metale grele în organism
Factori de risc
Organizația Mondiala a Sănătății (OMS) este prima care recunoaște oficial metalele grele ca factor de risc important pentru sănătatea umană. Încă din anul 2007, OMS a emis documentul intitulat „Riscul metalelor grele provenite din poluarea aeriană asupra sănătății” („Health risks of heavy metals from long-range transboundary air pollution”).
În document se expun legăturile dintre:
- mercur și boli neurologice;
- încărcarea cu cadmiu și bolile renale și osoase;
- încărcarea cu plumb și hipertensiunea arterială sau tulburările de dezvoltare la copii;
Există deja dovezi științifice referitoare la legătura strânsă dintre prezența pe termen lung a metalelor grele în organism și explozia actuală a bolilor autoimune, a sterilității și a cancerului în rândul populației.
Oficial vorbind, agenția Internațională de Studiu al Cancerului din SUA (International Agency of Research în Cancer), instituție afiliată Societății Naționale Americane de Oncologie (National Cancer Society), a clasificat aluminiul, arsenicul, cadmiul, cromul, nichelul și plutoniul în grupa 1 (carcinogeni confirmați pentru om), iar plumbul și compușii săi în categoria 2A (substanțe probabil carcinogene pentru om).
Iată numai câteva dintre efectele intoxicației cu metale grele:
-
Intoxicația cronică cu arsenic
Expunerea pe termen lung poate provoca probleme neurologice, afecțiuni pulmonare, probleme gastrointestinale, cancer, afecțiuni vasculare, diabet și anumite cancere, precum cancerul de piele, cancerul de vezică urinară, cancerul de plămâni, ficat, de colon și rinichi.
-
Intoxicația cronică cu plumb
Expunerea pe termen lung poate duce la dureri abdominale, constipație, depresie, pierderea de memorie, iritabilitate. La acumularea unei cantități mai mari de plumb în organism se constată apariția hipertensiunii arteriale, a leziunilor organelor de reproducere, a defectelor congenitale, a psihozei, a alergiilor, a afecțiunilor la rinichi și a unor afecțiuni ale creierului. Intoxicația cronică cu plumb este factor de risc pentru cancerul la plămâni, la stomac, și a cancerului de vezică urinară.
-
Intoxicația cronică cu mercur
Acumularea mercurului în țesuturi conduce gradual la probleme cu memoria și insomnie, la probleme ale sistemului nervos, în general, leziuni pulmonare, leziuni ale creierului, probleme de vedere, modificări ale pielii și probleme gastro-intestinale.
-
Intoxicația cronică cu aluminiu
Acțiunile toxice ale aluminiului induc stres oxidativ, modificări imunologice, genotoxicitate, efect proinflamator etc. Condițiile patologice asociate cu intoxicația cu aluminiu sunt afecțiunile pulmonare, boala Crohn, bolile inflamatorii intestinale, anemie, boala Alzheimer, autism, oligospermie și infertilitate, boli hepatorenale, cancer și chist mamar, pancreatită, necroză pancreatică și diabet zaharat.
-
Intoxicația cu cadmiu
Conduce treptat la scăderea funcției pulmonare și renale, osteoporoză, rupturi ale oaselor, degenerare testiculară, cancer de plămâni și cancer de prostată.
-
Intoxicația cu nichel
Provoacă probleme respiratorii, afecțiuni pulmonare, bronșite, iar pe o perioadă de timp între 13 și 24 de ani, cancer.
Chelare metale grele
Procedura medicală
Procedura medicală
Cuvântul chelare provine din grecescul χηλή, care înseamnă „gheară”. Agenții de chelatare lucrează prin captarea metalelor grele într-un mod asemănător ghearelor, îndepărtându-le din țesuturi, astfel încât să poată fi filtrate în urină sau eliminate prin scaun. Dovezile științifice au arătat că procedura elimină metalele toxice înainte ca acestea să poată cauza leziuni în corp.
Terapia de chelare se referă la injectarea sau consumul de agenți de chelare în scopul eliminării din organism a substanțelor nedorite, cum ar fi metalele grele, toxinele chimice, depozitele minerale și plăcile de aterom.
În tratamentul chelării se utilizează un aminoacid sintetic, numit acid etilen diamină tetraacetic (EDTA), pentru a elimina din sânge metale grele, precum plumbul, cadmiul, aluminiu, antimoniul, arsenicul, cuprul și calciul. DMPS (Dimercaptopropanesulfonate) se folosește îndeosebi pentru chelarea mercurului, arsenicului, nichelului cromului. Durata administrării depinde de chelatorul ales, potrivit intoxicației ce a rezultat în urma analizelor.
Terapii adjuvante
Terapii adjuvante
Pentru ca eliminarea de metale grele să evite simptome mai neplăcute, cum ar fi durerile de cap și o anumită stare de greață, consecință a dislocării metalelor grele din celule și a pătrunderii lor în sânge, se folosesc anumite proceduri de detoxifiere ca, de exemplu:
1. perfuzii specifice cu antioxidanți, precum glutationul și aminoacizi, care favorizează funcțiile de detoxifiere ale ficatului
2. sauna umedă, sauna cu infraroșu
3. hidrocolonoterapia
4. drenajul biliar
Recomandări
Recomandări
Terapia de chelare a metalelor grele cu DMPS și EDTA este recomandată în următoarele afecțiuni: intoxicații cu metale, afecțiuni cardiovasculare, plăci de aterom, stenoză carotidiană, oboseală cronică, fibromialgie, boală vasculară periferică, osteoporoză, degenerescență maculară, cancer (cu o scădere a mortalității prin reducerea stocurilor de fier în organism, care se corelează cu scăderea riscului de boală arterială și cancer).
În tratarea aterosclerozei, chelarea cu EDTA este folosită pentru a îmbunătăți circulația și a scădea riscurile aferente. EDTA se leagă de moleculele de calciu din plăci, micșorând dimensiunea acestora. Terapia de chelare cu EDTA este, de asemenea, utilizată pentru a trata osteoporoza, hipertensiunea arterială, sindromul de oboseală cronică, maladia Alzheimer, ca terapie de ameliorare a efectelor proceselor de îmbătrânire, degenerescență maculară, îmbunătățirea funcției renale.
Beneficii
Beneficii
Până în anul 1980, în Statele Unite ale Americii, au fost realizate peste 2 milioane de terapii de chelare cu EDTA, adică, aproximativ 100 de milioane de perfuzii, fără a fi înregistrat niciun efect advers major.
Cea mai eficientă utilizare a terapiei de chelare, pe parcursul celor 30 de ani de aplicare cu succes a acesteia, a fost în mod constant asociată cu acele boli în care depozitele de metale grele sau de calciu au fost factorii declanșatori ai bolii. Atunci când se administrează în conformitate cu protocoalele oficiale, terapia este extrem de sigură și poate fi extrem de benefică.
Prin capacitatea de legare și eliminare a calciului din plăcile de aterom, terapia de chelare cu EDTA este tot mai mult recomandată de către medici în cazul complicațiilor cardiovasculare, aceasta reprezentând o alternativă mult mai ieftină și mai suportabilă de către pacient, în comparație cu intervențiile chirurgicale. Amintim că plăcile de aterom determină apariția infarctului și al altor afecțiuni cardiovasculare.
Un studiu realizat în Elveția în 1980 de doctorii Blumer W. și Reich T. a raportat cu 90% mai puține decese cauzate de cancer și cu 86% mai puține evenimente cardiovasculare pe parcursul unei perioade de urmărire de 18 ani la pacienții care au urmat o serie de 20 de tratamente preventive de chelare.
Un alt avantaj al terapiei de chelare este creșterea oxigenării celulare. Este binecunoscut faptul că celulele canceroase sunt anaerobe, adică pot să supraviețuiască și să se dezvolte fără oxigen. În absența oxigenului, celula recurge la un program nutrițional primitiv pentru a se susține, transformând glucoza, prin fermentație. Acidul lactic produs prin fermentare scade pH-ul celulelor și distruge capacitatea ADN-ului și a ARN-ului de a controla diviziunea celulară, astfel că celulele canceroase încep să se înmulțească necontrolat. Prin creșterea oxigenării celulare, este redusă această creștere tumorală.
Chelarea de metale grele,
între terapie și medicină de prevenție
Din experiența de până acum a clinicii noastre, multe boli neurologice, metabolice, endocrine au fost ameliorate prin tratamente de chelare a metalelor grele. Am avut, de pildă, cazuri cu modificări majore ale stării psihice și cu simptome neurologice, cu acumulare mare de mercur, care în câteva luni s-au recuperat peste 70%, în paralel cu scăderea nivelului de mercur din organism.
La momentul de față, din cauza poluării permanente a aerului, apei, alimentelor, monitorizarea și terapia încărcării cu metale grele este esențială nu numai pentru diagnosticul și tratamentul anumitor afecțiuni, ci și pentru prevenirea acestora și păstrarea sănătății. În acest context, testarea și tratarea intoxicării cu metale grele capătă valoare de medicină preventivă.
Întrebări mai des
întâlnite privind
testarea și chelarea
de metale grele:
-
Cât timp durează terapia de chelare?
Perfuzia chelatoare are loc o dată pe săptămână, iar numărul de perfuzii chelatoare trebuie să fie proporțional cu gradul de încărcare cu metale grele. Căci scopul este eliminare acestor metale acumulate de-a lungul anilor.
-
Care este diferența între chelarea orală și cea intravenoasă?
Chelarea orală este un proces mult mai minuțios, care poate dura câțiva ani. În același timp, chelatorii orali, pentru că acționează prin intermediul sistemului digestiv, pot conduce la creșterea unei cantități mai mari de metale grele în tractul digestiv, cu riscul apariției unei severe candidoze intestinale și a perturbării microbiomului.
-
Care sunt costurile testelor pentru detecția metalelor grele?
Prețul testelor pentru detecția de metale grele sunt raportate la materialul biologic în care sunt detectate, urină, sânge, păr, unghii și la numărul de metale grele pentru care se face detecția.
Vezi site laborator -
Orice persoană poate face un test de detecție a metalelor grele prin provocare?
Desigur, doar că realizarea acestui test prin provocare – singurul elocvent privind încărcarea celulară cu metale grele – se poate realiza numai după consultarea unui medic din clinica noastră. Acest lucru este necesar, pentru că orice testare cu provocare este ea însăși o chelare în urma căreia se realizează detectarea de metale grele din urină, ceea ce impune realizarea unor analize minimale preliminare. Acestea arată nu numai eligibilitatea pentru testarea prin provocare, dar și pentru o viitoare terapie chelatoare, dacă este cazul.
-
Care sunt costurile terapiei chelatoare?
Costul unei perfuzii chelatoare este de 300 lei. La acesta se poate adăuga prețul altor terapii care sunt utile eliminării rapide a metalelor grele dislocate din celule de chelator și introduse în fluxul sanguin. Aceste terapii sunt sauna umedă sau cu infraroșu, hidrocolonoterapia, iar a doua zi după chelare perfuzii cu aminoacizi, minerale și vitamine pentru restabilirea rapidă a echilibrului electroliților și vitaminelor.
