Terapii oxidative
Ele sunt incluse în schemele de tratament ale bolilor cronice degenerative, ale bolilor imune și cancerelor. Prin creșterea oxigenării tisulare și a fluxului sangvin, sunt stimulate procesele metabolice și funcțiile sistemului imunitar.
Oxidarea este un proces biochimic esențial în producerea energiei în corp (de exemplu, convertirea glucidelor în energie). Cel mai comun proces oxidativ este respirația. Sistemul imunitar folosește energia oxidativă pentru a elimina agenții infecțioși precum, bacterii, viruși, paraziți.
La începutul secolului XX, laureatul premiului Nobel, medicul german Otto Warbug, a demonstrat că celulele canceroase trăiesc cel mai bine într-un mediu anaerob (lipsit de oxigen), spre deosebire de celulele normale, sănătoase, care au nevoie de oxigen pentru a supraviețui.
Pentru a crește, tumorile trebuie să reducă aportul de oxigen și să stimuleze formarea de noi vase de sânge (angiogeneză). Numărul mare de vase de sânge din jurul unei tumori determină constricția și distrugerea vaselor și, astfel, afectarea aportului de oxigen, cu promovarea creșterii și multiplicării celulelor canceroase. Prin urmare, terapiile oxidative reprezintă o formă de tratament extrem de eficientă în lupta cu cancerul.
Terapiile oxidative stimulează funcția sistemului imunitar, direct implicat în eliminarea celulelor canceroase din organism. Aceste terapii induc producția de citokine precum, interferoni, interleukine, cu efect antitumoral, ce activează macrofagele, neutrofilele și factorul tumoral de necroză.
Printre beneficiile terapiilor oxidative se numără:
- îmbunătățirea procesului de respirație celulară,
- stimularea producției de celule albe,
- creșterea flexibilității membranei celulelor roșii din sânge,
- stimularea metabolismului bazal prin accelerarea ciclului acidului citric,
- creșterea sistemului enzimatic antioxidant, cu rol în eliminarea radicalilor liberi,
- eliminarea virusurilor, bacteriilor, fungilor și protozoarelor.
