Oxigen hiperbaric

„Oxigenul hiperbaric reprezintă un tratament prin care un pacient respiră oxigen la o concentrație de peste 95% în timp ce află în camera hiperbară, la o presiune crescută a aerului între 2 și 3 atmosfere. Terapia este folosită în clinica ImunoMedica de peste 4 ani, în afecțiuni pentru care terapia și-a dovedit de-a lungul timpului eficiența, potrivit ghidurilor existente.”

Cum acționează oxigenul hiperbaric

oxigenul hiperbaric crește oxigenarea organismului prin difuzia oxigenului în plasma sanguină și ulterior în toate lichidele organismului crescând de până la 6 ori disponibilitatea O2 pentru țesuturi (tab 1)

tratamentul crește capacitatea antimicrobiană a organismului de luptă împotriva infecțiilor;

tratamentul stimulează crearea de noi capilare;

tratamentul crește perfuzia tisulară cu efect anti-inflamator;

tratamentul îmbunătățește nivelul metabolic general;

tratamentul stimulează producerea de eritrocite;

tratamentul stimulează producerea de celule stem (cu până la 400% după 40 de ședințe);

tratamentul reduce edemul;

tratamentul crește rata vindecării în plăgile cronice (ex ulcere cutanate).

O persoană expusă la terapia în camera hiperbară are de până la 20 de ori mai mult oxigen dizolvat în sângele arterial. Oxigenul hiperbaric difuzează din capilare în țesuturi și ajunge și în zonele slab perfuzate sau ne-perfuzate.

Procedura medicală

Terapia poate fi efectuată într-o camera hiperbară pentru unul sau mai mai mulți pacienți. Clinica ImunoMedica utilizează o cameră hiperbară monoloc și una multiloc pentru 6 persoane. Presurizarea se face cu aer atmosferic, iar pacientul respiră O2, administrat printr-o mască confortabilă și sistem de respirație cu debit adecvat volumului respirator curent (BIBS- build in breathing system) ce va asigura o postură relaxată în timpul terapiei. La începutul terapiei, în camera hiperbară se aude un zgomot de presurizare, al aerului ce intră în incintă. Pe durata tratamentului si mai ales in primele minute se pot înfunda urechile, similar călătoriei cu avionul, fiind necesar manevre blânde de echilibrare a presiunilor dintre urechea medie și exterior, prin mișcări mandibulare rotaționale, prin căscat, înghițit, manevra Valsalva. Spre sfârșitul tratamentului presiunea din camera hiperbară începe să scadă ușor revenind la cea normală.

Suplimente nutritive

Este important de reținut că cei mai mulți medici recomandă camera hiperbară în combinație cu suplimentele antioxidante. Terapia poate provoca stres oxidativ suplimentar ce poate fi cu ușurință scăzut sau eliminat prin administrarea unor astfel de suplimente.

Suplimentele ce sunt luate în considerare în cazul tratamentelor cu oxigen hiperbar sunt: vitamina C, vitamina E, CoQ10, glutation și seleniu. Dozarea acestor suplimente se face în funcție de vârsta, greutatea și diagnosticul pacienților.

Rezumatul indicațiilor internaționale pentru camera hiperbară

Recuperare în hemiplegie spastică post accident vascular cerebral, paraplegie, cronică

Insuficiență miocardică, afecțiuni vasculare periferice

Embolie

Asfixiere: înec, inhalare de fum etc.

Boli cardiovasculare și post chirurgie cardiacă

Boala de descompresie

Stomatologie: parodontită refractară, terapie adjuvantă pentru implanturi

Endocrine: diabet, picior diabetic

Radioterapie

Gastrointestinal: ulcer gastric, enterocolită necrotizantă, ileus paralitic, hepatită

Chirurgia capului și a gâtului: osteoradionecroză și osteomielită a maxilarelor

Hematologie: anemie severă

Boli pulmonare: abces pulmonar, embolie pulmonară (adjuvant la operație)

Neurologice: accident vascular cerebral, scleroză multiplă, migrenă, edem cerebral, dementa multi-infarct, leziuni ale coloanei vertebrale și boli vasculare ale măduvei spinării, abcesul creierului, neuropatie periferică, mielită cu radiații, coma vegetativa

Obstetrică: sarcină complicată – diabet, eclampsie, boli de inimă, hipoxie placentară, hipoxie fetală, boli cardiace congenitale ale nou-născutului

Oftalmologie: ocluzia arterei centrale a retinei

Ortopedie: neunificarea fracturilor, grefe osoase, osteoradionecroză

Otorinolaringologie: surditate bruscă, traume acustice acute, labirintită, boala Meniere, otită exterioară malignă (infecție cronică)

Boala vasculara periferica: gangrena ischemica, dureri ischemice la picioare

Chirurgie plastică și reconstructivă: pentru vindecarea rănilor care nu vindecă supraviețuirea fluxurilor cutanate cu circulație marginală, ca ajutor în chirurgia de reimplantare și ca adjuvanla tratamentul arsurilor

Intoxicații: monoxid de carbon, cianură etc.

Traumatologie: leziuni zdrobitoare, sindrom de compartiment etc.

Tratamentul anumitor infecții: gangrenă, fascită acută necrotizantă, micoze refractare, osteomielită.

Cei care susțin utilizarea de oxigen hiperbaric pentru o gamă mai largă de afecțiuni evidențiează faptul că presiunea și oxigenul suplimentar pot stimula diferite funcții corporale. Numeroase studii susțin administrarea acestei forme de tratament în afecțiuni precum encefalopatiile, tinitus și surditate neurosenzorială, ateroscleroză, fasceită necrozantă, diferite leziuni cerebrale, scleroză multiplă, fracturi, ischemie acută, demență vasculară, colită ulcerativă, osteomielită, proctită (rectită), arsuri, diferite forme de cancer etc.

Tot mai multe rezultate ale trialurilor clinice indică eficiența terapiei cu camera hiperbară în tratamentul alternativ al autismului, tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD), tulburarea de stres posttraumatic (PTSD).

În ceea ce privește tratamentul leziunilor cerebrale, rezultatele cercetărilor clinice arată că oxigenul hiperbaric activează procesele de vindecare cerebrală prin stimularea funcției neuronilor aflați în stare latentă și intensificarea creșterii axonilor.

Iar în ceea ce privește afecțiunile vasculare cerebrale specifice, în Japonia, pacienții care suferă accidente vasculare cerebrale sau alte afecțiuni neurologice acute sunt tratați în mod obișnuit cu camera hiperbară.

Efecte adverse

Terapia cu oxigen hiperbaric este considerată o formă de tratament sigură, cu complicații rare. Efectele secundare, dacă apar, sunt, în general, ușoare în cazul în care durata tratamentului nu depășește 3 ore, iar presiunea din interiorul camerei este mai mică de 3.5 ATA.

Ce înseamnă Barotrauma?

Principalul efect secundar raportat în cazul aplicării tratamentului cu oxigen hiperbaric este barotrauma. Această afecțiune este caracterizată de disconfort sau durere resimțite atunci când apare o diferență între valoarea presiunii de cele două părți ale membranei timpanului. Disconfortul sau durerea sunt similare cu cele resimțite în momentul decolării avionului. Până în prezent, nici un tratament în camera hiperbară nu a cauzat rupturi ale membranei timpanului.

Contraindicații

Pneumotorax, în afara cazurilor în care acesta este tratat cu ajutorul unei valve Heimlich;

Claustrafobie;

Sinuzită sau infecții acute ale tractului respirator superior;

Emfizem, ce poate fi tratat, de obicei, prin expunere la presiune atmosferică scăzută;

Febră;

Istoric de complicații la nivelul aparutului auditiv;

Pneumotorax spontan sau intervenții chirurgicale la nivelul toracelui;

Afecțiuni caracterizate de episoade de convulsii;

Tratamentul cu oxigen hiperbaric nu este recomandat pacienților care au suferit recent traumatisme sau intervenții chirurgicale la nivelul urechii.

Bibliografie selectivă

Textbook of Hyperbaric Medicine, Kewal K. Jain, Springer International Publishing AG 2017, 6th Edition, ISBN 978-3-319-47138-9 ISBN 978-3-319-47140-2 (eBook), DOI 10.1007/978-3-319-47140-2;

Hyperbaric Oxygen Therapy Indications, 13th edition, Lindell K. Weaver, Best Publishing Company, FL, ISBN 978-1930536-73-9, 2014 ;

Physiology and Medicine Of Hyperbaric Oxygen Therapy, Tom S. Neuman, ISBN 978-1-4160-3406-3, 2008 ;

Handbook on Hyperbaric Medicine, Daniel Mathieu, Springer, ISBN-13 978-1-4020-4376-5, 2006 ;

Mader JT, Adams KR, Couch LA, et al. Potentiation of tobramycin by hyperbaric oxygen in experimental Pseudomonas aeruginosa osteomyelitis (Abstract 1331). Abstracts of the 27th Interscience Conference on Antimicrobial Agents and Chemotherapy. Washington, DC, American Society for Microbiology 1987. ;

Hunt TK. The physiology of wound healing. Ann Emerg Med 1988; 17:1265–73. ;

Knighton DR, Silver IA, Hunt TK. Regulation of wound-healing angiogenesis—effect of oxygen gradients and inspired oxygen concentration. Surgery 1981; 90:262–70. ;

Weiss SJ. Tissue destruction by neutrophils. N Engl J Med 1989; 320:365–76. ;

Myers RAM. Hyperbaric oxygen therapy for trauma: crush injury, compartment syndrome, and other acute traumatic peripheral ischaemias. Int Anesthesiol Clin 2000; 38:139–51. ;

Zamboni WA, Roth AC, Russell RC, Graham B, Suchy H, Kucan JO. Morphological analysis of the microcirculation during reperfusion of ischaemic skeletal muscle and the effect of hyperbaric oxygen. Plastic Reconstr Surg 1993; 91:1110–23. ;

Thom SR. Antagonism of carbon monoxide-mediated brain lipid peroxidation by hyperbaric oxygen. Toxicol Appl Pharmacol 1990; 105:340–4. ;

Villanucci S, Di Marzio GE, Scholl M, et al. Cardiovascular changes induced by hyperbaric oxygen therapy. Undersea Biomed Res 1990; 17 (Suppl. 1):117. ;

Wattel F, Mathieu D, Neviere R, Bocquillon N. Hyperbaric therapy: acute peripheral ischaemia and compartment syndrome: a role for hyperbaric oxygenation. Anaesthesia 1998;53(Suppl. 2):63–5. ;