Procesele de vindecare și de menținere a sănătății sunt declanșate numai atunci când organismul nostru se află în starea parasimpatică a sistemului nervos autonom. Este o stare de relaxare și repaus, ce aduce sistemul nervos în echilibru și influențează toate aspectele stării noastre de bine. Practic, nu ne putem vindeca în afara stării parasimpatice, în care ar trebui să ne aflăm aproximativ 80% din timpul zilei. Aproape orice boală și disfuncționalitate somatică rezultă din incapacitatea noastră de a intra în starea parasimpatică.

Sistemul nervos autonom gestionează toate funcțiile somatice care nu intră sub controlul conștientului (ritmul cardiac, tensiunea arterială, digestia, respirația, activitatea celulară și chiar temperatura corpului), fiind organizat în funcție de echilibrul dintre starea simpatică și cea parasimpatică, ce funcționează în alternanță ritmică. Starea simpatică activează răspunsul de luptă sau fugă și declanșează eliberarea hormonilor de stres (cortizolul și adrenalina), în timp ce starea parasimpatică este asociată cu relaxarea, regenerarea și recuperarea.

Odată activat, sistemul nervos parasimpatic:

1. Îmbunătățește digestia

Modul în care mâncăm poate fi mai important decât ceea ce mâncăm, deoarece o digestie corectă are loc numai într-o stare parasimpatică. Este necesar să investim nu numai într-o dietă corectă, ci și să ne acordăm suficient timp pentru a mânca într-o atmosferă calmă și relaxată, așa încât să asimilăm cât mai mulți nutrienți din alimentele pe care le consumăm. Dacă mâncăm într-o stare de stres, substanțele nutritive din alimente nu vor fi digerate și asimilate corespunzător. Este ca o ambulanță blocată în trafic care nu poate ajunge la persoana bolnavă. Exact același lucru se întâmplă în organism atunci când mâncăm în stare de stres: substanțele nutritive pur și simplu nu mai ajung la celule pentru a ne putea vindeca.

Când însă mâncăm în stare parasimpatică, creierul activează toate funcțiile digestive, inclusiv producerea de salivă și eliberarea de acid gastric, enzime și bilă. Starea parasimpatică susține asimilarea și motilitatea nutrienților. Peristaltismul intestinal, adică contracțiile musculare necesare pentru transportul alimentelor și deșeurilor, se realizează tot în starea parasimpatică. Incapacitatea de a intra în starea parasimpatică este o cauză principală a constipației, de pildă. Mai mult, starea parasimpatică permite intestinului să semnaleze creierului foamea și sațietatea, ajutându-ne să ne dăm seama când suntem cu adevărat flămânzi sau sătui. Dacă stomacul nu eliberează acid gastric și enzime pentru a descompune proteinele, acestea pot declanșa un răspuns imun.

2. Intensifică dezintoxicarea

Dezintoxicarea, sau mecanismul de eliminare a toxinelor, are loc doar în starea parasimpatică, când nervul vag, care declanșează răspunsul parasimpatic, se conectează la toate organele responsabile cu dezintoxicarea, incluzând plămânii, splina, rinichii, intestinul subțire, ficatul, vezica biliară, stomacul și colonul.

3. Combate inflamația

Starea parasimpatică reduce inflamația corpului și a creierului. Nervul vag ajută la detectarea și calmarea inflamației, alertând creierul să elibereze neurotransmițătorul antiinflamator acetilcolină, care acționează ca o frână asupra inflamației din corp. Când nervul vag nu funcționează corect, aceste semnale antiinflamatorii nu sunt transmise, conducând la probleme inflamatorii cronice, cum ar fi artrita reumatoidă. Cercetările recente corelează stimularea nervului vag cu o scădere puternică a simptomelor inflamatorii.

4. Întărește imunitatea

Starea parasimpatică activează procesele imune, permițând organismului să lupte împotriva agenților patogeni, a bacteriilor, ciupercilor, paraziților, virușilor și infecțiilor cronice precum:

helicobacter pylori (o bacterie intestinală care contribuie la refluxul acid și la ulcerul gastric);

candidoze și micoze;

infectii fungice;

infecții parodontale (starea parasimpatică declanșează producția de salivă în gură, care ajută la protejarea gurii de infecții);

infecții cronice sinuzale, respiratorii, intestinale sau urinare.

5. Reduce simptomele depresive

Stimularea nervului vag poate reduce semnificativ simptomele multiple ale depresiei, inclusiv anxietatea, tulburările de somn și lipsa de motivare. Un număr tot mai mare de cercetări sugerează că stresul și inflamația determină procese cognitive, afective și chiar biologice care cresc riscul depresiei. Stimularea stării parasimpatice scade inflamația și îmbunătățește conectivitatea în regiunile creierului implicate în depresie și reglarea dispoziției.

6. Diminuează anxietatea

Anxietatea este o experiență repetitivă a fricii care apare atunci când sunt activate mecanismele de supraviețuire ale luptei sau fugii. Când este declanșat răspunsul la frică, orice altceva trebuie blocat, așa încât organismul să aibă energia necesară pentru a menține starea de alertă necesară combaterii pericolului potențial sau iminent. Funcția simpatică, de luptă sau fugă, a sistemului nervos controlează anxietatea, pregătind mușchii în acest sens, crește ritmul cardiac și respirator, precum și tensiunea arterială, și întreține motivația. Sistemul nervos simpatic comandă organismului: „Mișcă-te, acționează, luptă sau fugi!”. În contrast, starea parasimpatică creează senzația de siguranță, încetinește ritmului cardiac și reglează respirația. Intrarea în starea parasimpatică ne ajută așadar să ieșim din anxietate.

7. Ameliorează durerea

Starea parasimpatică ajută la reducerea percepției durerii. Durerea este un semnal pe care creierul îl transmite corpului nostru. Când creierul se calmează, intrând în starea parasimpatică, se calmează și durerea. Cercetările pe subiecți cu anxietate ridicată au constatat că percepția durerii scădea semnificativ atunci când aceștia intrau în starea parasimpatică. Sportivii se recuperează mai repede după exerciții fizice dificile atunci când este activată starea parasimpatică.

8. Îmbunătățește sănătatea intestinală

Nervul VAG realizează legătura directă dintre intestin și creier, funcționând ca un sistem de comunicații radio bidirecțional. 90% dintre fibrele nervoase intestinale, denumite și creierul enteric sau „creierul din stomac”, se conectează la creier prin intermediul nervului VAG. Acesta activează starea digestivă parasimpatică sănătoasă pentru a ajuta organismul să moduleze, să regleze și să integreze funcții intestinale precum motilitatea, secreția enzimatică și absorbția nutrienților.

Starea parasimpatică determină, de asemenea, un flux sanguin crescut în intestinul subțire, permițând vindecarea peretelui intestinal și reducând inflamația intestinală. Starea parasimpatică întreține și secreția mucoasă, care, la rândul ei, activează efectele benefice ale bacteriilor probiotice și ale altor substanțe nutritive din intestin.

9. Calmează stresul

Prima linie de apărare împotriva stresului este răspunsul de luptă sau fugă declanșat de sistemul nervos simpatic. Stresul activează răspunsul de supraviețuire simpatic, care inhibă tot ceea ce nu este relevant pentru supraviețuirea imediată, incluzând digestia, dezintoxicarea și funcția imună. În starea simpatică, fluxul de sânge este direcționat de la organele digestiei către mușchii brațelor și picioarelor în pregătirea luptei sau fugii. Starea simpatică intensifică, de asemenea, ritmul cardiac, tensiunea arterială și frecvența respiratorie. Suntem proiectați să trecem în starea simpatică pentru a putea face față pericolului, dar apoi trebuie să revenim la starea echilibrului parasimpatic, de odihnă și digestie, pentru a ne putea recupera și vindeca.

10. Îmbunătățește sănătatea glandelor suprarenale

Deși sistemul nervos autonom nu controlează direct suprarenalele, un răspuns cronic simpatic de luptă sau fugă poate declanșa un răspuns la stres. Într-o stare de stres cronic, mecanismul de răspuns la stres, cunoscut sub numele de axa HPA, va face ca glandele suprarenale să producă cantități mari de hormon al stresului (cortizol) care provoacă starea de oboseala suprarenală. Starea parasimpatică normalizează axa HPA, ajutând la diminuarea debitului de cortizol, ceea ca conduce la vindecarea suprarenalelor.

11. Sporește energia

Corpul și creierul tău au nevoie de energie și vitalitate pentru a se vindeca. Energia susține funcțiile interne ale organismului, precum și refacerea acestuia, formând și întreținând celulele și țesuturile și facilitând reacțiile chimice care permit vindecarea. Când suntem blocați în starea simpatică de luptă sau fugă, capacitatea de regenerare, digerare, dezintoxicare și vindecare încetinește dramatic, ducând la acumularea de toxine, ceea ce contribuie la senzația de oboseală. Când vă ajutați corpul să intre în starea parasimpatică de vindecare, organismul poate elimina toxinele acumulate și începe să recâștige energie și vitalitate. În plus, starea parasimpatică de odihnă și digestie permite minții și corpului să se relaxeze, fapt care reduce producția de cortizol și permite un flux optim de energie.

12. Îmbunătățește sănătatea inimii

Starea parasimpatică are o importanță vitală pentru sănătatea inimii. Echilibrul dintre cele două stări ale sistemului nervos controlează ritmul cardiac. Sistemul nervos simpatic („Luptă sau fugi!”) crește ritmul cardiac pentru a pompa mai mult sânge către mușchi și a ne ajuta să fugim de pericol, în timp ce sistemul nervos parasimpatic („Odihnește-te și digeră!”) încetinește ritmul cardiac, astfel încât să ne putem odihni și recupera. Nervul vag funcționează asemenea unui indicator de temperatură pentru a controla ritmul cardiac prin impulsuri electrice transmise țesutului muscular specializat (stimulatorul cardiac al inimii) din atriul drept. Nervul vag eliberează neurotransmițătorul acetilcolină, care prelungește intervalul dintre bătăile inimii, încetinind astfel pulsul.

Bolile de inimă apar adesea atunci când nu putem intra în starea parasimpatică, știut fiind că sănătatea inimii necesită o regenerare zilnică a inimii, iar noi ne regenerăm numai în stare parasimpatică.

13. Crește forța musculară

Nervul vag eliberează acetilcolină care semnalează comunicarea dintre nervi și mușchii tăi, provocând contracția mușchilor pentru a ne putea mișca. Nivelurile scăzute de acetilcolină pot contribui la slăbiciunea musculară sau la oboseala provocată de efort și stres. Mușchii pot funcționa o vreme, dar în cele din urmă își epuizează acetilcolina, ajungând la o stare de oboseală extremă.

14. Îmbunătățește sănătatea sexuală

Excitarea sexuală este un eveniment parasimpatic. Așa cum nervul vag se conectează la organele digestive, la fel se conectează și la organele genitale pentru a crește fluxul de sânge și a intensifica plăcerea. Nervul vag inervează colul uterin feminin și uterul, transmițând semnale de energie sexuală și orgasmică de la organele genitale la creier. Disfuncția erectilă este adesea asociată cu un flux sanguin insuficient către organele genitale, de aceea stimularea răspunsului parasimpatic poate determina creșterea fluxului de sânge în zona genitală.

15. Echilibrează glicemia

O stare simpatică (stresul) crește nivelul de glicemie și insulină din sânge. Cercetările efectuate pe cobai au corelat o scădere semnificativă a nivelului de zahăr din sânge de stimularea sistemului nervos parasimpatic. Sistemul nervos autonom joacă un rol important în eliberarea insulinei atunci când sistemul nervos simpatic este activat, ca răspuns la scăderea zahărului din sânge, deoarece corpul percepe acest fapt ca pe o situație de urgență. Declanșarea stării parasimpatice ca conduce la scădere nivelului de zahăr din sânge.

16. Ameliorează trauma și tulburarea de stres posttraumatică

Trauma apare atunci când pericolul perceput determină comutarea sistemului nervos pe modul de supraviețuire „Luptă sau fugi!”. Atunci însă când trauma nu este procesată, sistemul nervos se poate bloca pe modul de supraviețuire, reiterând experiența traumei inițiale chiar și într-un mediu lipsit de pericole. Pentru a vindeca traumele, trebuie să comutăm sistemul nervos din modul de supraviețuire pe modul de vindecare și regenerare parasimpatică.

17. Ameliorează insomnia

Accesul la o stare parasimpatică determină relaxarea și ne permite să avem un somn de calitate. În timpul somnului, sistemul nervos simpatic se relaxează, iar tensiunea arterială scade, mușchii se relaxează și ei, iar vasele pielii se dilată, încălzind corpul. Dacă sistemul nervos simpatic este activ, va afecta negativ somnul.

18. Reglează pofta de mâncare și greutatea

Nervul vag controlează comunicarea dintre intestin și creier, inclusiv mesajele de foame și sațietate, care sunt cel mai bine transmise în starea parasimpatică. Dacă însă această comunicare este slabă, va determina supra- sau sub-alimentarea și poate contribui la tulburări alimentare ca anorexia sau bulimia. Când nervul vag activează starea parasimpatică și este capabil să comunice creierului tău semnale corecte de foame sau sațietate, resimți foamea sau sațietatea în mod corect și poți atinge o greutate corporală sănătoasă.

Cercetări recente au confirmat faptul că persoanele care suferă de anorexie nervoasă răspund diferit la semnalele de foame, deoarece diferențele de circuit ale creierului la anorexici îi fac mai puțin sensibili la recompensă și la impulsul motivațional al foamei. Menținerea stării parasimpatice și a funcției optime a nervului vag ajută la îmbunătățirea mecanismelor creierului care întrețin sistemele de reglare a apetitului.

19. Fortifică memoria

Cercetări recente constată că stimularea nervului vag poate fortifica memoria. Atunci când nervul vag este stimulat, declanșează eliberarea neurotransmițătorului noradrenalină în amigdală, o zonă a creierului care se ocupă cu stocarea memoriei.

Evenimentele cu impact emoțional și semnificative pentru viața noastră consolidează amintirile pentru a stimula plăcerea sentimentală și a evita pericolele viitoare. Iată procesul: un eveniment cu energie ridicată stimulează nervul vag să elibereze mesageri chimici în structurile creierului care procesează memoria, anume în amigdală și hipocamp. Activându-se, aceste regiuni cerebrale lucrează din greu pentru a stoca pe termen lung experiențele cu relevanță emoțională. Stimularea nervului vag produce creșteri semnificative ale norepinefrinei într-o zonă a creierului implicată în stocarea memoriei.

20. Reglează respirația

Nervul vag le transmite plămânilor când este timpul să respirăm și comunică cu diafragma, pentru a produce respirații profunde. Respirația profundă, calmantă, din diafragmă, joacă un rol cheie în vindecare. Este necesară o stimulare adecvată a nervului vag pentru a permite acest tip de respirație relaxantă.

Așadar, avem toate motivele să activăm starea parasimpatică a sistemului nostru nervos, care se poate atinge printr-o viață echilibrată și ferită de stres sau prin diferite metode de activare artificială a nervului vag.

[1] Stanford Prevention Research Center, Department of Medicine, Stanford University, USA; Department of Epidemiology and Population Health, Stanford University, USA; 6Department of Biomedical Data Sciences, Stanford University, USA; Department of Statistics, Stanford University, USA; Meta-Research Innovation Center at Stanford (METRICS), Stanford University, USA.