Infertilitatea masculină a atins cote alarmante

Un studiu publicat în BMJ atrage atenția cu privire la necesitatea identificării cât mai urgente a cauzelor ce au determinat scăderea dramatică a producției de spermatozoizi în ultimele 3 decenii, la bărbații din țările dezvoltate.

În articolul semnat de Niels Skakkebaek, profesor de endocrinologie pediatrică și andrologie, Universitatea Copenhaga, Danemarca, autorul sugerează că stilul de viață și factorii de mediu ar putea fi cauza creșterii alarmante a incidenței cancerului testicular, concomitent cu scăderea fertilității la bărbați. Mai mult, creșterea disponibilității și numărului tratamentelor de fertilitate pare să nu oprească cauza reală a problemei, dimpotrivă, tratamentele par a înrăutăți situația.

De exemplu, o meta-analiză a 185 de studii, ce au inclus 42.935 de bărbați din 50 de țări, de pe 6 continente, a arătat că spermatogeneza a scăzut cu 50% în perioada 1973 – 2011 la bărbații din America de Nord, Europa, Australia și Noua Zeelandă. Media cu care spermatogeneza s-a redus a fost de 1,4% pe an, ceea ce a dus la o reducere globală de 52,4% în ultimii 38 de ani. În consecință, a fost înregistrată o creștere a numărului de bărbați care sunt clasificați ca subfertili sau infertili. Iar scăderea spermatogenezei este concomitentă cu o creștere a incidenței cancerului testicular.

În încercarea de a oferi posibile explicații ale acestui fenomen extrem de îngrijorător, dr. Skakkebaek susține că astfel de modificări rapide nu pot fi rezultatul alterațiilor genomice, ci, cel mai probabil, sunt determinate de factorii de mediu și de stilul de viață modern, asociat cu o creștere a expunerii la substanțe chimice ce interferează cu funcția sistemului endocrin. El consideră că pesticidele reprezintă un pericol atât pentru mediul înconjurător, cât și pentru oameni.

Cu toate acestea, impactul acestei expuneri asupra calității spermei sau a incidenței cancerului testicular a fost prea puțin studiat, fiind necesare și analize ale efectului pe care expunerea mamei le are asupra sistemului reproducător al copiilor (în acest caz, al băieților).

Iar această îngrijorare este susținută și de faptul că,la ora actuală, tot mai mulți copii sunt concepuți ca urmare a fertilizărilor in vitro (FIV), injecțiilor intracitoplasmatice cu spermă (ICSI) și a inseminărilor artificiale (IA).

În ciuda tuturor acestor abordări, ratele de fertilitate din multe țări europene, dar și din Japonia și Singapore, rămân mai mici decât nivelul de înlocuire, cu aproximativ 2,1 copii per cuplu.

Prin urmare, o înțelegere cât mai profundă și mai completă a rolului pe care expunerea la substanțe chimice îl are asupra sistemului endocrin și, în consecință, asupra funcției reproductive este impetuos necesară. Mai mult, este necesară și înțelegerea rolului pe care stilul de viață, drogurile recreaționale le au asupra disgenezei gonadale, dar și cauza creșterii alarmante a incidenței cancerului testicular în rândul bărbaților aflați în perioada de fertilitate.

Dr. Skakkebaek afirmă că tratamentele de fertilitate nu reprezintă rezolvarea acestei probleme, ele fiind doar o soluție pe termen scurt ale unei situații grave mult mai ample, cu efecte ce vor reverbera la nivelul societății. Mai mult, este posibil ca utilizarea ICSI, în scopul îmbunătățirii calității spermei, să fi produs generații de copii cu o funcție precară reproductivă.  

BMJ 2017;359:j4517

Human Reproduction Update 2017;23(6):646–659