Distanțarea socială afectează sistemul imunitar și sistemul cardiovascular

În ce măsură este benefică distanțarea socială? Nu cumva, pe termen lung, are mai multe efecte negative decât pozitive? Iată întrebări la care, în ultimele luni, au încercat să răspundă numeroși oameni de știință, provocați de carantinele prelungite din întreaga lume în contextul pandemiei de COVID-19. Doi cercetători britanici de la William Harvey Research Institute at Barts și London School of Medicine and Dentistry din Londra - Fulvio D’Acquisto, Profesor de Imunologie, și Alice Hamilton, specialistă în efectele izolării sociale asupra sănătății - au publicat anul trecut o sinteză cuprinzătoare și concisă a datelor științifice care evaluează efectele distanțării sociale asupra sănătății. Concluzia lor este măsurile de distanțare socială vor avea în timp efecte negative asupra sănătății, incluzând dereglări ale sistemului imunitar și cardiovascular, iar gravitatea acestor probleme de sănătate va fi direct proporțională cu durata restricțiilor.

 Este un fapt demonstrat științific că interacțiunile sociale sunt esențiale pentru starea noastră de bine, influențându-ne deopotrivă sănătatea mentală și pe cea fizică[1]. Cercetări recente, în special din ultimul deceniu, au pus în evidență impactul izolării sociale asupra sistemului cardiovascular și imunitar. În contextul actualei pandemii, măsurile de distanțare socială, considerate benefice pentru stoparea sau diminuarea infectării, au schimbat dramatic paradigma interacțiunilor sociale.

Studii științifice recente demonstrează că izolarea socială afectează sistemul imunitar și sistemul cardiovascular, perturbând organismul pe trei niveluri – fiziologic, psihologic și comportamental – și crescând în felul acesta factorii tradiționali de risc, inclusiv riscul de boli cardiovasculare (BCV)[2]. Se pare că aceste efecte sunt mult mai pronunțate la persoanele din mediile socioeconomice sărace, expuse mai mult riscului de a-și pierde locul de muncă și care, cel mai probabil, nu au grădini în care să iasă în aer liber și să facă exerciții fizice. „Schimbările în comportamentul de sănătate sunt reversibile și se pot îmbunătăți atunci când măsurile de carantină vor deveni mai puțin stricte, permițând, de pildă, efectuarea de exerciții fizice în grup. Cu toate acestea, singurătatea, care este o posibilă consecință a distanțării sociale, reprezintă un factor de risc pentru BCV[3]. Acest efect se vede cel mai clar pe perioade prelungite de însingurare”. Astfel, potrivit cercetărilor, cu cât măsurile de distanțare socială durează mai mult, cu atât impactul asupra sistemului cardiovascular va fi mai grav.  

În continuare, autorii afirmă că impactul izolării sociale la nivel celular și molecular este direct dependent de contextul fiziopatologic în care a fost testată izolarea socială experimentală[4][5]. Astfel, in vivo, axa hipotalamică-hipofiză-suprarenală, sistemul nervos simpatic, sistemul imunitar și hormonii de stres conlucrează pentru a da un răspuns concertat la izolarea socială[6] [7]. In vitro, modificările epigenetice ar putea explica efectele izolării sociale asupra unui țesut sau a unei celule date[8]. Indivizii izolați social au o rezistență vasculară mai mare, ca răspuns la stimulii de stres, deși reacțiile emoționale la stres sunt similare cu ale grupului de control.[9] În sprijinul acestei ipoteze, un studiu in vitro, care examinează relaxarea vasculară indusă de acetilcolină în inelele de aortă contractate de fenilefrină la animalele izolate social, a arătat o reducere semnificativă a relaxării în comparație cu cobaii de control.[10] S-a demonstrat, de asemenea, că acetilcolina a provocat mai degrabă un răspuns contractil decât o relaxare la animalele izolate social, chiar și în absența precontracției cu fenilefrină.[11] Astfel de creșteri ale contracției vasculare pot contribui parțial la creșterea tensiunii arteriale, în condițiile unei interacțiuni sociale reduse, sugerând că presiunea sanguină crescută poate fi observată în timpul distanțării sociale.[12] Acest lucru indică existența unor căi ce influențează contractilitatea vasculară, controlate de interacțiunile sociale. Incontestabil, există la ora actuală suficiente dovezi pentru a susține un efect semnificativ al izolării sociale asupra răspunsurilor biologice homeostatice, cum ar fi controlul reactivității vasculare.

În a doua parte a sintezei lor, D’Acquisto și Hamilton au încercat să răspundă la întrebarea dacă distanțarea socială afectează sau nu sistemul imunitar. Astfel, studii pe animale, primate și alte specii, au demonstrat că în cazul izolării sociale există o reglare ascendentă a răspunsului inflamator antimicrobian și o reglare paralelă descendentă a genelor antivirale, precum și niveluri generale mai ridicate de inflamație (vezi Figura 1) [13] [14]. Astfel, potrivit Figurii 1, la persoanele izolate social, expresia genică antimicrobiabă crește, expresia genică antivirală scade, iar inflamația crește, în timp ce rezistența vasculară, contractilitatea vasculară, precum și axa HPA și nivelul de cortizol sunt tot ascendente. În comparație, persoanele aflate în interacțiune socială, prezintă tendințe opuse la toți acești indicatori. De semnalat aici că „nivelurile ridicate de inflamație constituie un factor determinant pentru BCV. Izolarea socială a fost legată de reglarea descendentă a interferonilor de tip I și II și de un răspuns atenuat la infecția cu virusul imunodeficienței simiene” [15] [16].

Un alt aspect evidențiat de cercetători este schimbarea unică a amprentei genetice a celulelor imune, denumită „răspunsul transcripțional conservat la adversitate” (CTRA), care poate fi indusă de izolare socială (divorț, statut socioeconomic scăzut, doliu și tulburări de stres post-traumatic) [17] [18]. Elementul-cheie care declanșează CTRA pare să fie distanțarea emoțională, nu distanțarea fizică. Cu cât perioada de timp a distanțării sociale este mai mare, cu atât vor crește și suferința și singurătatea. Prin urmare, este probabil ca modificările sistemului imunitar, menționate anterior, să devină mai pronunțate în timp.

Pe de altă parte, impunerea distanțării sociale în carantină a intensificat folosirea tehnologiei, din dorința firească a oamenilor de a păstra legătura cu cei dragi. Se pare că tehnologia și-a dovedit unele beneficii în cazul vârstnicilor, pentru că reduce efectele singurătății, unii cercetători sugerând chiar că nivelurile ridicate de utilizare a tehnologiei au determinat o stare generală de sănătate mai bună la această categorie de vârstă.[19] În populația generală însă, în special la femeile tinere singure, nivelurile ridicate de utilizare a rețelelor sociale au determinat o amplificare a sentimentului de singurătate.[20] Acest lucru sugerează că utilizarea tehnologiei în timpul carantinei ar putea ajuta la atenuarea efectelor negative ale singurătății la vârstnici, dar, pe ansamblul populației, are un efect redus sau nul.

În concluzie, cercetătorii britanici apreciază că măsurile de distanțare socială vor avea în timp efecte negative asupra sănătății, incluzând dereglări ale sistemului imunitar și cardiovascular mai mult sau mai puțin grave, în funcție de durata restricțiilor. Aceasta, deoarece interacțiunea socială reprezintă un factor esențial într-o gamă largă de afecțiuni care influențează homeostazia cardiovasculară și imunologică.