Cum să ne vindecăm de stres prin echilibrul dintre sistemele simpatic și parasimpatic

Cel mai simplu lucru pe care îl putem face pentru sănătatea noastră este să punem în mișcare capacitatea organismului de a se vindeca și recupera singur, eliminând eventualele perturbări ale funcționării lui firești.

Acest fenomen de recuperare se va produce negreșit, dacă organismul nu a suferit deja vătămări ireparabile. Cheia pentru menținerea organismului într-o stare de sănătate, dar și pentru vindecarea lui pare să fie echilibrul dintre sistemului nervos simpatic și cel parasimpatic - acesta din urmă, responsabil cu activarea sistemului imunitar și cu stoparea procesului de inflamație și stres. Practic, procesele de vindecare și menținere a sănătății sunt activate numai când organismul se află în stare parasimpatică.

Organismul nostru funcționează ca un automobil, care are o pedală de gaz și una de frână, ambele absolut indispensabile în procesul deplasării. „Pedala de gaz” este sistemul nervos simpatic, iar „pedala de frână” este sistemul nervos parasimpatic. Activarea sistemului simpatic, care presupune o acțiune de tipul „Luptă sau fugi!”, ne ajută să accelerăm automat pentru a evita pericolul perceput, oferindu-ne un surplus de energie necesar pentru a-l contracara. Starea parasimpatică însă presupune o acțiune de tipul „Odihnește-te, digeră și vindecă-te!”, de aceea încetinește ritmurile organismului și îl comută pe un răspuns care ne calmează și ne permite recuperarea după ce pericolul a trecut. Procesele de vindecare au loc numai în starea parasimpatică, „Odihnește-te, digeră și vindecă-te!”.

Cele două „viteze” nu pot funcționa însă concomitent, așa încât, atunci când una este pornită, cealaltă trebuie oprită. Când este activată starea parasimpatică („Odihnește-te și digeră!”), starea simpatică („Luptă sau fugi!”) este amortizată. Alternarea celor două stări menține corpul într-o stare de echilibru, fapt care asigură organismului resursele necesare, la locul și la momentul potrivit. De exemplu, parasimpaticul pornește digestia, dar când apare un pericol sau ne simțim neliniștiți, este activat simpaticul, care oprește digestia pentru a obține energia necesară mobilizării pentru contracararea pericolului.

Starea simpatică a sistemului nervos autonom activează răspunsul de luptă sau fugă și declanșează eliberarea hormonilor de stres, cortizolul și adrenalina. Ritmul cardiac și tensiunea arterială cresc, iar digestia încetinește sau se oprește cu totul, deoarece sângele este direcționat de la organele interne înspre membre, pregătindu-ne să luptăm sau să fugim. Ritmul respirației crește pentru a transporta mai rapid nutrienții și oxigenul către celule. Mușchii se încordează, iar vasele de sânge de la extremități se contrag. Acest fenomen este esențial în supraviețuire; de exemplu, dacă suntem răniți, este puțin probabil că vom sângera până la moarte, pentru că vasele de sânge se vor contrage. Tot în starea simpatică pupilele se vor dilata, ca să putem vedea mai clar.

De asemenea, starea simpatică diminuează toate funcțiile care nu sunt esențiale pentru supraviețuire, incluzând toate procesele de vindecare și recuperare ce țin de sistemul imunitar. Diminuarea activității sistemului imunitar permite însă virușilor și bacteriilor să se dezvolte, contribuind la disbioză sau la creșterea excesivă a bacteriilor dăunătoare din intestin, la proliferarea celulelor nesănătoase, cum ar fi celulele canceroase, sau provoacă stări autoimune.

Starea parasimpatică a sistemului nervos autonom, pe de altă parte, este asociată cu relaxarea, regenerarea și recuperarea. După ce pericolul a trecut, sistemul nervos parasimpatic readuce organismul în echilibru prin eliberarea neurotransmițătorului acetilcolină, care ajută la reglarea excitării simpatice, reducând ritmul cardiac și ajutându-ne să ne redobândim calmul după perioade de stres și anxietate.

Toate procesele de vindecare și întreținere a sănătății  (digestia, dezintoxicarea, activitățile imune, regenerarea țesuturilor și excitarea) sunt activate numai atunci când organismul se află în stare parasimpatică. Starea parasimpatică este starea de vindecare care aduce sistemul nervos în echilibru. Altfel spus: nu ne putem vindeca decât în starea parasimpatică. În mod normal, omul ar trebui să se afle în stare parasimpatică 80% din timpul zilei. Aproape toate bolile și disfuncțiile rezultă din faptul că nu putem intra în starea parasimpatică.

Comutatorul între alertă și relaxare

Alternanța „vitezelor” între aceste două stări este realizată de nervul vag, care reglează echilibrul dintre sistemul simpatic și cel parasimpatic, jucând rolul de comutator. Nervul vag (lat. vagus, „rătăcitor”) este canalul principal de comunicare dintre creier și corpul nostru. El conectează creierul cu intestinul, inima, sistemul imunitar și cu toate celelalte organe. Transmite mesaje în ambele direcții și evaluează care sunt nevoile corpului nostru, determinând creierul să elibereze mesagerii chimici corespunzători, hormoni și neurotransmițători, care reglează și controlează toate procesele inconștiente din corpul nostru: ritmul cardiac, digestia, pofta de mâncare, starea de spirit, pragul durerii, somnul, memoria, funcția cognitivă și răspunsul imunitar.

Când nervul vag funcționează optim, este mult mai probabil că ne vom recupera eficient după stres, leziuni sau boli. Dacă însă nu transmite corespunzător aceste semnale, corpul nostru intră într-o stare de dezechilibru. Este posibil să resimțim stări de rău, oboseală, ceață cerebrală, stres, anxietate sau depresie, precum și o serie de probleme neurologice și chiar autoimune.

Perturbarea nervului vag

Există doi factori principali care împiedică o funcționare optimă a nervului vag: 1) stresul cronic și gândurile toxice, dar și 2) toxinele fizice, infecțiile sau virusurile, mai ales cele din zona dentară.

Suntem concepuți să comutăm pe modul simpatic atunci când apare un pericol, însă odată pericolul depășit, revenim în starea parasimpatică de odihnă și refacere. Foarte adesea însă stresul nu se manifestă doar pe termen scurt, ci se poate prelungi, devenind cronic, iar o cauză a stresului cronic o reprezintă modul în care ne raportăm la diferitele provocări cotidiene. Poate că nu ne urmărește un leu și nici nu suntem în război, dar ne lăsăm măcinați de gândurile toxice provocate de un conflict cu un prieten, de problemele financiare sau nemulțumirile de la locul de muncă. Astfel, gândurile noastre declanșează un răspuns exagerat la stres și pe termen lung. 

Un alt motiv pentru care ne blocăm în starea simpatică este legat de toxicitatea din organism, mai ales de infecțiile și toxinele dentare, al căror impactul asupra corpului este adesea subestimat. Dacă aveți amalgam dentar, boli ale gingiilor, infecții cronice sau canale radiculare în gură, toate aceste toxine se scurg de-a lungul nervului trigemen până la nervul vag, intoxicându-l și provocând o mulțime de disfuncționalități în organism: tulburări autoimune, oboseală cronică, ceață cerebrală și tulburări de memorie, anxietate, anorexie sau bulimie, autism, infecții, cancer, probleme cardiovasculare și digestive, inflamație sistemică, scleroză multiplă etc.

 Selecție de pe www.vibrantblueoils.com