Cercetătorii Harvard spun că vaccinurile anti-COVID-19 ar putea altera permanent ADN-ul genomic uman

În decembrie 2020, o echipă de cercetători de la Universitatea Harvard și de la Institutul de Tehnologie de la Massachusetts (Massachusetts Institute of Technology - MIT) a realizat un studiu care demonstrează că ARN-ul virusului SARS-CoV-2 poate fi transcris invers în celulele umane, aceste secvențe putând fi integrate în genomul uman. Descoperirea este de maximă importanță pentru lămurirea dilemei din mediile științifice, dacă există sau nu riscul ca ARN-ul mesager din noile vaccinuri anti-COVID să pătrundă în nucleul celulelor și să modifice ADN-ul.

Cum funcționează ARN-ul mesager în condiții normale? „Transcrie” informația genetică a unei catene de ADN, după care călătorește în afara nucleului până la citoplasmă, unde „traduce” citoplasmei instrucțiunile despre proteinele pe care trebuie să le producă, urmând apoi a se descomne. Spre deosebire de ARN-ul mesager natural, ARN-ul mesager sintetic al noilor vaccinuri este expediat direct în citoplasmă unde „traduce” instrucțiunile de producere a proteinei Spike.

Potrivit Agenției de Sănătate Publică a Statelor Unite (Centers for Disease Control and Prevention - CDC) și după cum afirmă[1] foarte mulți specialiști în noile vaccinuri, rolul ARN-ului mesager s-ar opri aici, în faza „traducerii”, fiind descompus imediat după ce a transmis informațiile, deci înainte de a avea timp să pătrundă în nucleu. Vaccinurile pe bază de ARN-mesager „nu afectează, nici nu interacționează în vreun fel cu ADN-ul”, afirmă oficialii CDC, pentru că, spun ei, ARNm „nu poate pătrunde în nucleul celulei, unde se află ADN-ul”. Așa este oare?

În decembrie 2020, un grup de oameni de știință de la Universitatea Harvard și de la Institutul de Tehnologie de la Massachesetts (MIT) au prezentat într-un studiu[2] preprint rezultatele unor investigații legate de posibilitatea ca ARN-ul noului Coronavirus să fie transcris invers de către organism. Cercetătorii își justifică demersul prin faptul că „au fost surprinși să vadă că un număr considerabil dintre cei ce s-au vindecat de COVID-19 au avut rezultate pozitive la testele PCR mult timp după vindecare”. Descoperirea-cheie este că ARN-ul virusului SARS-CoV-2 „poate fi transcris invers în celulele umane” și că „aceste secvențe de ADN se integrează în genomul celulei” (fenomen numit retro-integrare).

Într-o recenzie[3] a studiului amintit, Dr. Doug Corrigan, specialist în Biochimie și Biologie moleculară, observă că această descoperire este foarte importantă pentru modul în care funcționează vaccinurile pe bază de ARN-mesager, care, la fel ca virusul sălbatic, ar putea altera permanent ADN-ul genomic prin transcriere inversă. Fenomenul presupune că nu doar ADN-ul poate da instrucțiuni ARN-ului (transcriere), ci are loc și procesul invers, în care enzimele numite transcriptaze inverse convertesc ARN-ul în ADN (transcriere inversă), făcând ca ARN-ul să fie integrat în ADN.

Dovezile prezentate de cercetătorii de la Harvard-MIT arată că enzimele endogene de transcriptază inversă facilitează transcrierea inversă a ARN-urilor Coronavirusului și declanșează integrarea lor în genomul uman. Vestea nu este tocmai îmbucurătoare, pentru că integrarea genomului viral ar putea avea consecințe dramatice pentru celula gazdă, incluzând alterarea genelor, mutageneză inserțională și moarte celulară, potrivit unui studiu din 2012[4]. Studiul Harvard-MIT[5] avertizează că efectele acestui fenomen pot fi foarte serioase, conducând la „un răspuns imun mai sever, cum ar fi furtuna de citokine sau reacții autoimune”, de aceea, se arată în studiu, sunt necesare investigații clinice aprofundate.

Potrivit lui Doug Corrigan, rezultatele cercetării ridică întrebări importante. Cea mai arzătoare ține de timpul cât va rămâne în organism ARN-ul mesager sintetic și va determina producerea proteinei Spike. Lipsesc dovezile științifice care să confirme „că proteina Spike va fi exprimată doar o perioadă scurtă de timp (1-3 zile) după vaccinare, dat fiind că nu este elucidat cât timp va rămâne în organism ARN-ul mesager sintetic al vaccinurilor”, spune el. Mai mult, atrage atenția că ARN-ul mesager sintetic nu funcționează la fel ca ARN-ul mesager natural. După studii îndelungate, de zeci de ani, oamenii de știință au aflat cum să modifice chimic ARN-ul mesager pentru a-i crește stabilitatea și longevitatea. Astfel, ARN-ul sintetic „rămâne în celulă mai mult decât ARN-ul viral sau decât ARN-ul pe care celulele noastre îl produc în mod normal pentru producerea normală de proteine”. În plus, ARN-ul sintetic, fiind conceput pentru a fi mai eficient în procesul de „traducere”, poate face ca efectele negative să fie mai frecvente și mai pronunțate în comparație cu virusul natural.

Multe întrebări rămân fără răspuns. De pildă, ce procese va declanșa vaccinul la persoanele care au făcut COVID și au deja genomul modificat de ARN-ul virusului sălbatic? Oare vaccinul nu va declanșa un răspuns imun sever ca reacție la informația că virusul „a trecut pe acolo”? Cum va reacționa organismul celor vaccinați la interacțiunea cu virusul sălbatic? Toate acestea sunt întrebări care nu au primit încă răspunsuri definitive, pe care sperăm să le elucideze cercetările viitoare.