Cât de sigure sunt vaccinurile anti-Covid-19?

În criza multiplă creată de pandemia Covid-19, vaccinul salvator se vrea o soluție „sigură și eficientă”, dar mai ales „eliberatoare”, care să readucă societatea la normal și să relanseze economia. Însă atributul de „sigur” nu face parte din terminologia științifică și nici din limbajul jurnalistic, ci este mai degrabă un termen avocățesc, după cum inspirat atrage atenția Peter Doshi, Profesor asociat de Farmaceutică al Facultății de Farmacie a Universității din Maryland, Statele Unite, într-un articol apărut în „New York Times”, pe 7 ianuarie 2021. Este nevoie de experiență și de un pic de fler pentru a discerne dacă ceea ce ni se spune este chiar atât de „sigur”, căci „există un soi de omerta a informațiilor stufoase și o lipsă de transparență în vaccinologie”, apreciază ironic Pierre Biron, profesor de Farmacologie medicală al Universității din Montreal, referindu-se la actuala campanie de vaccinare.

 Noile vaccinuri bazate pe tehnologia mRNA ‒ pe care unii specialiști nu le consideră vaccinuri, ci mai degrabă agenți patogeni sintetici cu rol terapeutic ‒ ridică îndoieli serioase de ordin medical, dar și juridic. Medical vorbind, protocoalele companiilor producătoare nu pot răspunde unor întrebări elementare: Poate noul vaccin preveni cazurile grave de Covid? Oprește transmiterea virusului? Reduce mortalitatea? Juridic vorbind, neliniștește faptul că firmele producătoare au cerut din partea autorităților de stat exonerare totală de răspunderi pentru eventualele efecte adverse, de aceea orice persoană care se vaccinează trebuie să semneze în prealabil o declarație pe proprie răspundere, prin care își asumă eventualele riscuri.

 Vaccinurile sunt experimentale

 Studiile clinice pentru evaluarea vaccinurilor mARN create de companiile farmaceutice Pfizer și Moderna au fost aprobate să includă 43.931 participanți (Pfizer) și 30.000 participanți (Moderna), iar studiile sunt programate să continue până în 2022 (Moderna) și 2023 (Pfizer). Descrierea studiilor clinice poate fi accesată pe pagina ClinicalTrials.gov, atât pentru vaccinul Pfizer[1], cât și pentru vaccinul Moderna[2]. Acestea au primit autorizații de urgență pentru utilizare în Statele Unite și în Europa, pe baza rezultatelor preliminare obținute la numai câteva luni de la începerea studiilor.

Este foarte important de precizat că autorizația de utilizare de urgență nu înseamnă că vaccinurile au fost aprobate pentru utilizare pe scară largă. Aprobarea vaccinurilor se poate face numai la completarea studiilor, adică în aproximativ doi ani. Fără aprobare, vaccinurile sunt încă în studiu, deci experimentale. Posibilitatea ca aceste vaccinuri experimentale să fie făcute obligatorii este o încălcare flagrantă a convențiilor internaționale ale drepturilor omului și principiilor de bioetică, precum Declarația de la Helsinki (1964) și Raportul Belmont (1979). Raportul Belmont stipulează principiile legate de consimțământul informat atât în cercetare, cât și în practica medicală.

Așadar, aceste vaccinuri pot fi utilizate în regim de urgență, adică în cazul în care cineva consideră că viața îi este atât de amenințată, încât să merite orice risc. Dar acesta nu este cazul pentru majoritatea populației. Un articol apărut în prestigioasa publicație Wall Street Journal precizează că „pentru majoritatea oamenilor cu vârsta sub 65 de ani, riscul de a muri de Covid-19 nu este mai mare decât riscul de a fi implicat într-un accident de mașină în drum spre serviciu”[3].

Această afirmație este dovedită de studii științifice. O meta-analiză care a centralizat 113 studii de specialitate și statistici oficiale din peste 34 locații geografice, publicată în luna decembrie 2020 în European Journal of Epidemiology, arată că rata de mortalitate (numărul de morți raportat la numărul de infectări cu coronavirus) este, în medie, de: 0,002% la 10 ani (din 100.000 de copii supraviețuiesc 99.998 – rata de supraviețuire este de 99,998%), de 0,01% la 25 de ani (din 10.000 de tineri supraviețuiesc 9.999 – rata de supraviețuire este de 99,99%) și crește progresiv spre 0,4% la 55 de ani (din 1.000 de persoane supraviețuiesc 996 – rata de supraviețuire este de 99,6%), 1,4% la 65 de ani (rata de supraviețuire este de 98,6%), 4,6% la 75 de ani (rata de supraviețuire este de 95,4%) și 15% la 85 de ani (rata de supraviețuire este de 85%)[4].

Printre semnele de întrebare pe care le ridică acest vaccin, am putea aminti:

1.   Nu știm dacă vor salva vieți

Testele clinice nu sunt făcute pentru a da acest răspuns. Explicația o găsim într-o foarte bună analiză realizată de Peter Doshi, editor asociat al British Medical Journal(una dintre cele mai vechi publicații de medicină generală din lume): „Vor salva vieți vaccinurile anti-Covid-19? Testele clinice curente nu sunt concepute pentru a ne spune acest lucru”[1]. Cităm din articol: „În mod ideal, ne dorim ca un vaccin antiviral să facă două lucruri: în primul rând să reducă posibilitatea de a te îmbolnăvi grav și de a ajunge la spital și, în al doilea rând, să prevină infectarea, întrerupând astfel transmiterea bolii. (...) Cu toate acestea, studiile clinice nu sunt concepute pentru a demonstra nici una, nici alta. Nici unul dintre testele în desfășurare nu sunt gândite să detecteze o reducere a efectelor grave ale bolii precum numărul de spitalizări, cazuri ATI sau decese. De altfel, vaccinurile nici nu sunt testate pentru a determina dacă pot să întrerupă transmiterea virusului”.

În plus, de la testele clinice au fost excluși subiecții umani care prezintă co-morbidități (sunt imuno-compromiși), femeile însărcinate și cele care alăptează, copiii și adolescenții etc. „Numărul de spitalizări și decese cauzate Covid-19 este pur și simplu prea redus în cadrul populației testate pentru ca un vaccin eficient să demonstreze diferențe statistic semnificative într-un test pe 30.000 de oameni”. Or, tocmai reducerea spitalizărilor și a deceselor, ca și întreruperea transmiterii bolii sunt argumentele folosite de mass-media pentru impunerea vaccinării în masă a populației.

O altă critică a studiilor clinice efectuate de companiile farmaceutice o găsim la Dr. William Haseltine, profesor de Sănătate publică la Universitatea Harvard din Statele Unite, într-un articol din Forbes: „Protocoalele vaccinurilor anti-Covid-19 arată că testele sunt gândite ca să reușească”[2]. Profesorul semnalează că „prevenirea infecției nu reprezintă un criteriu de succes pentru nici unul din vaccinurile” Pfizer, Moderna și AstraZeneca, iar protocoalele nu eradichează cele mai importante consecințe ale Covid-19, de a căror prevenire sunt interesați cei mai mulți dintre oameni: infectarea generală, spitalizarea și moartea.

2.     Nu știm dacă vor opri răspândirea virusului

Am văzut deja că, la momentul de față, nu putem ști dacă vaccinurile vor putea opri răspândirea virusului. În plus, o fostă șefă a FDA(Food and Drug Administration, agenția federală americană care reglementează și aprobă toate medicamentele folosite pentru uz uman în Statele Unite), Dr. Margaret Hamburg, a declarat, în noiembrie 2020: „Nu știm dacă persoanele vaccinate se mai pot infecta cu Covid-19 astfel încât să transmită boala, chiar dacă au fost vaccinate. Din acest motiv, trebuie să știe că vor fi nevoite să poarte masca și după vaccinare” și că li se va cere să respecte în continuare măsurile ne-farmacologice de prevenire, precum distanțarea socială.[3]

3.     Nu au fost făcute studii pe animale

Acest lucru înseamnă că nu putem cunoște riscurile pe termen lung. De exemplu, multe tentative de vaccinuri pentru coronavirusuri au eșuat, pentru că, deși cobaii tolerau bine vaccinul în primele faze de testare, totuși, atunci când erau expuși la virus în condiții de viață reală, mureau din cauza reacției produse de anticorpi[4]. Este vorba de așa-numitul fenomen ADE (Antibody-Dependent Enhancement), un proces de amplificare a bolii cauzat de anticorpi.

Această îngrijorare a fost exprimată și într-un articol publicat de prestigioasa revistă Nature Biotechnology, sub semnătura lui Ken Garber: „Dezvoltatorii de vaccinuri anti-Covid-19, îngrijorați de anticorpii nedisciplinați”[5]. Cităm din articol: „Persistă îngrijorările potrivit cărora vaccinurile anti-Covid-19 ar putea cauza ADE, un fenomen destul de puțin înțeles, care ar potența intrarea virusului în celula-gazdă, agravând astfel boala”. Acest fenomen reprezintă o „îngrijorare reală”, susține și virologul Kevin Gilligan, senior consultant la Biologics Consulting, care sfătuiește să se facă studii serioase de siguranță. „Pentru că, dacă începem lucrurile în grabă și distribuim pe scară largă un vaccin care amplifică boala, atunci va fi mai rău decât în cazul în care nu s-ar face deloc vaccinări”. Și, cum teste pe animale nu s-au făcut, nu putem ști nici dacă fenomenul ADE se va manifesta în subiecții umani, odată ce vor contracta virusul real.

4.     Pot avea efecte adverse

Un document creat de FDA în luna octombrie 2020 prezintă o lungă listă de efecte adverse grave ce ar putea apărea după administrarea de vaccinuri de tip mARN: encefalomielita (inflamație a creierului și a măduvei spinării), encefalita, convulsii, narcolepsie, infarct miocardic, boli autoimune, trombocitopenie, complicații ale sarcinii, decese[6].

Câteva astfel de complicații au apărut deja la cei vaccinați: conform unui comunicat al Agenției Reuters, o doctoriță de 32 de ani din Mexic a făcut encefalomielită după vaccinare[7], iar un doctor sănătos de 56 de ani din Florida a dezvoltat o trombocitopenie severă după vaccinare, ce i-a provocat un accident cerebral hemoragic și decesul[8]. De asemenea, potrivit datelor furnizate de Sistemul de Raportare a Reacțiilor Adverse ale Vaccinurilor (VAERS – Vaccine Adverse Event Reporting System)[9]din Statele Unite, până pe 15 ianuarie 2021[10]au fost raportate 224 de internări de urgență provocate de vaccinul Moderna și 1163, de vaccinul Pfizer.[11]

În ceea ce privește decesele, au fost înregistrate 55 raportate la 3 milioane de doze, rezultând aproximativ 18 decese la 1 milion de adulți americani, după prima doză. Situația pare mai gravă în cazul vaccinului Moderna, în urma căruia au fost înregistrate 27 decese raportate la aprox. 1 milion de vaccinați, în comparație cu vaccinul Pfizer, în urma căruia au fost înregistrate 28 decese raportate la aprox. 2 milioane de vaccinați. Deși alarmante, aceste rezultate reprezintă, totuși, o subestimare a situației reale, pentru că nu toate efectele adverse sunt raportate în sistemul VAERS. 

5.     Există alternative la vaccinare

Potrivit oficialităților, nu ar exista nici un tratament eficace pentru tratarea și prevenirea infecției Covid-19, deși numeroase studii arată, cu date concrete, că această afirmație este falsă. Eleftherios Gkioulekis, profesor universitar de matematică la University of Texas at Rio Grande Valley, a creat o colecție impresionantă de articole legate de opțiuni de tratament și prevenire a infecției Covid-19[12]. De menționat sunt protocolul de prevenție[13]și tratament[14]întocmit de Dr. Zelenko, precum și tratamentele cu Hidroxiclorochină, Ivermectină, Vitamina D, Zinc și Quercitină. Sute de studii clinice făcute în întreaga lume au arătat că tratamentul cu Hidroxiclorochină sau Ivermectină, administrat de la începutul perioadei simptomatice, reduce semnificativ riscul de manifestări severe și complicații în infecția cu Covid-19, sugerând că folosirea acestor medicamente pe scară largă ar reduce semnificativ numărul de spitalizări și forme severe de boală.

6.     Numărul total de decese este foarte scăzut

În noiembrie 2020, un ziar al studenților de la Universitatea „Johns Hopkins” (SUA)  a publicat un articol referitor la mortalitatea cauzată de infecția Covid-19. Analiza statistică a fost efectuată de Dr. Genevieve Briand[15](director adjunct al programului de masterat în Economie aplicată de la Universitatea „Johns Hopkins”), utilizând date referitoare la decesele Covid-19 publicate de agenția federală americană de Control și Prevenție a Bolilor (CDC – Centers for Disease Control and Prevention). În perioada martie-septembrie, 200.000 de decese au fost atribuite în Statele Unite infecției Covid-19, cifră care a fost adesea prezentată în presă ca o dovadă a creșterii mortalității generale din cauza pandemiei. Când Dr. Briand a comparat numărul de decese din anul 2020 cu cele din anii 2014-2019, a observat că numerele erau similare. „Nu numai că infecția Covid-19 nu are nici un efect asupra mortalității în rândul persoanelor în vârstă, dar nu a rezultat nici o creștere a numărului total de decese. Aceste analize sugerează că, în contrast cu presupunerile făcute de majoritatea lumii, numărul de decese cauzate de Covid-19 nu este alarmant. De fapt, Covid-19 nu are aproape nici un efect asupra mortalității din SUA”.

Pentru a înțelege mai bine fenomenul, Dr. Briand a făcut analize adiționale, examinând numărul de decese din anii respectivi, în funcție de cauza decesului. Numărul total de decese a fost similar în 2020 cu numărul din anii precedenți, în ciuda celor 200.000 de decese atribuite virusului Covid-19, din pricina faptului că numărul de decese din alte cauze a scăzut semnificativ în 2020, comparativ cu anii precendenți. Această analiză sugerează că multe dintre decesele cauzate de boli de inimă, boli respiratorii, gripă și pneumonie din 2020 au fost înregistrate la categoria „decese Covid-19”. Într-adevăr, CDC consideră toate decesele legate de Covid-19 ca fiind decese cauzate de Covid-19. Pacienților care decedează din alte cauze (de exemplu, boli de inimă), dar care au avut un rezultat pozitiv la testarea Covid-19 în ultima lună înainte de deces, pe certificatul de deces li se trece drept cauză a morții: Covid-19. Există însă și date[16]care contrazic această ipoteză, susținând că rata mortalității ar fi crescut în Statele Unite cu 12% în 2020 față de 2019, atribuindu-se pandemiei 350.000 de decese. Se va vedea care variantă este corectă.

Un demers oarecum similar celui al Dr. Briand a fost realizat, pe baza studiilor de seroprevalență, de către cunoscutul epidemiolog John Ioannidis[17] (Profesor de Medicină, Cercetare și politici în domeniul sănătății și Știința datelor biomedicale la Facultatea de Medicină a Universității din Stanford, Director al Centrului de Prevenție și Cercetare și Prevenție din Stanford, Director adjunct al Centrului de Inovație în meta-cercetare de la Stanford) și dat publicității în octombrie 2020, într-un articol publicat în Buletinul Organizației Mondiale a Sănătății. Omul de știință susține că rata mortalității infecției este în medie de 0,20%, iar ratele mortalității infecției pe diferite regiuni ale lumii tind să fie mult mai mici decât estimările făcute anterior în pandemie. Ar fi extrem de util ca asemenea evaluări să se facă și referitor la situația din țara noastră.

Astfel, dacă ținem seama de rezultatele Prof. Ioannidis, în condițiile unei mortalități evaluate la aproximativ 0,20%, se pune întrebarea: Care este utilitatea acestui „vaccin” și ce anume va eradica el? Într-adevăr, este esențial să punem în balanță beneficiile și riscurile pentru a lua decizia corectă.

Ana Gheorghiu