ADN-ul tumoral circulant, corelat cu răspunsul melanomului metastatic la tratamentul cu anticorpi anti-PD1

Un studiu realizat de cercetători ai Universității Macquarie Sydney, Australia, a evaluat legătura dintre tratamentul precoce cu inhibitori PD1, în combinație sau nu cu medicamentul ipilimumab, asupra ADN tumoral circulant (ADNtc) la pacienții cu melanom malign.

Inhibitorii PD1 (programmed death 1) sunt o clasă nouă de compuși medicamentoși utilizați în managementul melanomului metastatic. Studiul pilot realizat în Australia a dorit verifice ipoteza că ADNtc reprezintă un marker valid în evaluarea răspunsului la tratament și a prognosticului.  

Anticorpii anti-PD1 (inhibitorii) reprezintă unul din opțiunile standard de tratament în cazul pacienților cu melanom avansat. Inhibitorii PD1, pembrolizumab și nivolumab, îmbunătățesc ratele de răspuns terapeutice, valorile progresului tumoral și ale supraviețuirii pacienților cu melanom, comparativ cu chimioterapia și inhibitorul CTLA4, ipilimumab. În ciuda activității remarcabile a acestor medicamente, între 40% - 60% dintre pacienți nu răspund la astfel de tratamente.

În studiul de față, ADNtc detectat la 40 din cei 76 de pacienți incluși în studiu (53%) a fost corelat cu stadiul bolii, valorile LDH (lactatdehidrogenază), volumul tumorii și cu statusul de performanță ECOG. Pacienții au fost împărțiți în 3 grupe: A - ADNtc nedetectabil la debutul studiului (36 pacienți), B - nivel ridicat al ADNtc la debutul studiului, dar nedetectabil după 12 săptămâni de tratatement (22 pacienți), C - nivel ridicat al ADNtc la debutul și pe durata tratamentului (18 pacienți). După evaluarea criteriilor RECIST, răspunsul la tratament a fost de 72% (26/36) în grupul A, 77% (17/22) în grupul B și 6% (1/18) în grupul C. Valoarea mediană a PFS (progression-free survival) nu a fost atinsă în grupurile A și B, și a fost de 2,7 luni în grupul C [hazard ratio (HR) 0,09; P < 0,001 pentru grupul A vs. C, și 0.16; P < 0,001 pentru grupul B vs. C]. Mediana corespunzătoare ratei de supraviețuire nu a fost atinsă pentru pacienții din grupele A și B, și a fost de 9,2 luni pentru pacienții din grupul C [HR 0,02; P < 0,001 pentru grupul A vs. C și 0,14; P < 0,001 pentru grupul B vs. C].

Valorile scăzute asociate grupului C au rămas semnificative în analizele efectuate pentru LDH, status de performanță, stadiu tumoral. 

Așadar, evaluarea longitudinală a ADNtc la pacienții cu melanom metastatic care au urmat un tratament cu inhibitori PD1 reprezintă un predictor precis al răspunsului tumoral, PFS și al ratei de supraviețuire. Pacienții care au prezentat, în mod constant, nivele ridicate ale ADNtc pe durata terapiei au avut un prognostic rezervat.