Un procent de 6-10% dintre femeile aflate la vârsta reproducerii suferă de endometrioză, caracterizată prin depunerea și creșterea țesuturilor endometriale în afara cavității uterine – o boală ginecologică benignă și debilitantă, care constituie una dintre principalele cauze ale infertilității la femei. De regulă, endometrioza implică ovarele, trompele uterine, vaginul și membrana care acoperă pelvisul, dar există și cazuri în care țesutul endometrial se poate răspândi către organele din zona pelvină și poate apărea pe suprafața externă a intestinului subțire sau gros, a ureterelor și a vezicii urinare. Rareori se dezvoltă la nivelul pleurei (membrana care acoperă plămânii) sau al pericardului (membrana care învelește inima). Este o boală dependentă de estrogen, care prezintă și trăsături de inflamație cronică.

În momentul de față, etiologia, patogeneza și patofiziologia endometriozei sunt parțial cunoscute, așa încât tratarea ei eficientă rămâne o provocare pentru medicină, iar terapiile nehormonale nu au progresat suficient în această direcție. Un grup de cercetători din Shangai și Beijing au publicat anul trecut un studiu[1] în care dovedesc că endometrioza este strâns legată de dezechilibrul sistemului nervos autonom, mai exact de o activitate redusă a nervului vag și o hiperactivitate a sistemului simpatic, susținând pe baza experimentelor că stimularea nervului vag ar putea fi eficientă în tratarea bolii. De altfel, este cunoscut faptul că dezechilibrul sistemului nervos autonom – în care sistemul simpatic este hiperactiv, iar sistemul parasimpatic, atenuat – conduce la o mulțime de condiții patologice, cum ar fi hipertensiunea[2], insuficiența cardiacă[3], fiind în același timp unul dintre cei mai puternici predictori ai morții[4]. Studiul amintit demonstrează că nervii senzoriali și simpatici stimulează evoluția endometriozei prin eliberarea de neuromediatori și activează leziunile receptorilor respectivi.

Însă, în ciuda dovezilor unui tonus simpatic ridicat la femeile cu endometrioză, rolul nervului vag este încă insuficient elucidat în progresia lezională a endometriozei. Așa stând lucrurile, cercetătorii chinezi și-au propus să investigheze care este rolul nervului vag în evoluția endometriozei. Astfel, au recrutat 45 de paciente cu endometrioză și 42 de femei sănătoase, cărora li s-a făcut testul de electrocardiogramă și le-a fost evaluată variabilitatea ritmului cardiac. În plus, au fost realizate trei prospective și experimente randomizate pe cobai în care a fost evaluat efectul vagotomiei, efectul stimulării nervului vag și potențialul terapeutic al stimulării nervului vag după diagnosticarea endometriozei. Leziunile au fost excizate, cântărite și procesate pentru analiza imunohistochimică și histochimică a markerilor selectați pentru monitorizarea progresiei lezionale și a fibrozei.

S-a constatat că pacientele cu endometrioză prezentau o activitate vagală redusă în comparație cu grupul de control, indicând faptul că echilibrul sistemului lor nervos autonom era perturbat. De asemenea, experimentele au demonstrat că vagotomia a amplificat greutatea leziunii, în timp ce stimularea nervului vag a scăzut-o, în comparație cu grupul de control. De asemenea, s-a înregistrat o amplificare a leziunilor și fibrogeneză accelerată în cazul vagotomiei, în timp ce la grupul care a beneficiat de stimularea nervului vag s-a constatat o scădere a progresiei lezionale și fibrogeneză redusă.

Astfel, potrivit cercetărilor chinezi, stimularea nervului vag promite eficiență terapeutică și poate juca un rol de atenuare a progresiei endometriozei.

[1] Meihua Hao, Xishi Liu, Peijing Rong, Shaoyuan Li & Sun-Wei Guo. Reduced vagal tone in women with endometriosis and auricular vagus nerve stimulation as a potential therapeutic approach, Scientific Reports volume 11, Article number: 1345 (2021). https://doi.org/10.1038/s41598-020-79750-9

[2] Singh, J. P. et al. Reduced heart rate variability and new-onset hypertension: insights into pathogenesis of hypertension: the Framingham Heart Study. Hypertension 32, 293–297. https ://doi.org/10.1161/01.hyp.32.2.293 (1998).

[3] Wu, L., Jiang, Z., Li, C. & Shu, M. Prediction of heart rate variability on cardiac sudden death in heart failure patients: a systematic review. Int. J. Cardiol. 174, 857–860. https ://doi.org/10.1016/j.ijcar d.2014.04.176 (2014).

[4] Dekker, J. M. et al. Heart rate variability from short electrocardiographic recordings predicts mortality from all causes in middleaged and elderly men. The Zutphen Study. Am. J. Epidemiol. 145, 899–908. https ://doi.org/10.1093/oxfor djour nals.aje.a0090 49 (1997).